François NICOLAS (1947-)

S-a născut în La Bourboule, la 17 iulie 1947. Fost student de politehnică, François Nicolas a studiat orga cu A. Alain, pianul cu C. Roque-Alsina şi compozitia cu M. Philippot. A practicat jazz-ut înainte să se îndrepte spre muzica contemporană. L-a întâlnit pe M. Kagel şi pe L Bério (Aix-en-Provence, 1981-1982) şi a participat la dezbaterile din Darmstadt (Germania, 1982 şi 1984). Mai târziu - în cadrul unor stagii de cercetări desfăşurate la IRCAM (Paris) - a participat la finalizarea concepţiei programelor Modalys şi Timée. În acelaşi timp este co-fondatorul revistei Entretemps.

Începând din 2003 este profesor la Ulm, fiind autorul unor cărţi şi articole. Compoziţiile sale au apărut la editura Jobert (Paris). Dintre piesele sale - interpretate de nuneroşi solişti şi de către principalele formaţii franceze (E.I.C., Itinéraire, Cnsmdp etc.) - amintim: Passage II (pentru trei flaute), Deutschland (cu voce), Dans la distance şi Duelle (lucrări mixte cu voce), Pourtant si proche (două piane), Toccata şi Sonate (pian), Erkennung (orgă), Presto (percuţie), Transfiguration (trio de clarinet, vioară, pian). Până în prezent F. Nicolas a exploatat mai mult formaţiile mici (de la 1 la 15 pupitre), cu Sillages însă se angajează la un ciclu de lucrări concertante scrise pentru orchestră mare.

Lucrarea concertantă pentru violoncel şi orchestră Sillages (Trasee) corelează două puncte de plecare aparent contradictorii. Instrumentul solist, a cărei ipostază sonoră alternează între caracterele ritmicii obstinate şi arpegiu, apelează atât la tipuri de exprimare gestică cât şi la cele frazeologice, fără însă a recurge la ample curbe melodice ori aşa-zisa ,,proză muzicală” parlando. Pe de altă parte, orchestra simfonică, ,,vagabondă şi visătoare” la început, se antrenează treptat în acel flux - oare cum va reuşi violoncelul să-şi creeze traiectoria în densa masă orchestrală? - care până la urmă va canpromite întreaga suprafaţă iniţială.